si ca sa-ti revii din lesin mai ia o portie.....


culmea-formelor

Ion vine la Maria in vizita cu un buchet enorm de flori.
Se aseaza ei la masa, discuta, totul e numai lapte si miere ...
Dupa masa, Maria se ridica incet ...,se dezbraca...se aseaza pe pat...
-Ioane...scumpule,...aahh...uite-o, asta este pentru florile tale...
-Mario, dar era suficienta si o vaza...
vreau sa ieeessss....

Ati vazut cum impinge cu piciorusul brotacelul mic din burtica?

Apropo, sa stiti ca eu l-am cam luat pe Tati al meu la intrebari, sa-mi spuna sincer daca a fost pe la mamele voastre ca am constatat ca prea "a tunat si ne-a adunat", prea avem multe puncte in comun...si v-am mai spus ca eu nu cred in coincidente, el saracul sustine ca NU si NU, este nevinovat, atunci trebuie sa facem cercetari mai amanuntite!!!

Cri, unde spuneai ca ai pus pastilele aduse de Lia?
Si luati-mi elasticul odata!!!!!!!!!!

puiut mik

Georgeeee, din cate-mi dau eu seama cred ca deja ai intrat in living....daca ti-e rau anunta-ma, dau o raita dincolo sa vad ce zici? Sper sa fi OK. Acuma sa te vad cum imi mai aduci tu cafeluta in fiecare dimineata....

Gata fetelor, mi-am luat medicatia, m-am linistit, am redevenit mamica si sotia model, am lasat glumele de adolescenta in urma si in concluzie, am revenit cu picioarele pe pamant.

Am gasit pe net ceva frumos si mi-a placut tare mult, sper sa va placa si voua cele ce ve-ti citii...
Va doresc sa aveti o noapte frumoasa, linistita, sa visati frumos....Pupici multi pentru voi toate...si pentru George.

13

Rugaciune de NOAPTE BUNA


Eu ma culc sunt obosit,
Insa Tu Iisus iubit
Vin de-nchide ochii mei,
Cum faci la copii tai.

Iarta tot ce am gresit,
Ca sa dorm mai linistit,
Fapta, vorba, orice gand
Ca sa fiu curat si sfant.

Vie ingerasul meu
Iisuse din cerul Tau!
sa ma apere mereu,
Ca sa nu patesc vreun rau.

Binecuvanteaza Tu,
Pe parintii mei acum,
Frati, surori si pe copii,
Tu cu noi mereu sa fii!

Noapte buna...

IRIS MAMI aveti mila si dati-mi mie bunaciunea aia de Leonardo di Caprio ca daca nu am vazut de12 ori TITANICnu am vazut nici o data.Pina si sotul meu era gelos pe el (aveam colectie de postere cu el cu zecile)Ce mai incolo si incoace eram topita dupa el inainte de maritis dar nici acum nu m-as da inapoi.

IRIS MAMI aveti mila si dati-mi mie bunaciunea aia de Leonardo di Caprio ca daca nu am vazut de12 ori TITANICnu am vazut nici o data.Pina si sotul meu era gelos pe el (aveam colectie de postere cu el cu zecile)Ce mai incolo si incoace eram topita dupa el inainte de maritis dar nici acum nu m-as da inapoi.

No, hai ca pentru Mami aducem prospaturi, ti-l dam tie pe lesinatul de Caprio....ca vad ca si el vrea la tine...

Oana sunt numai al tau...

iris...apropo de coincidente... o persoana pe care o apreciez f mult spunea:'' COINCIDENTA ESTE MODUL LUI DUMNEZEU DE A RAMANE ANONIM''... n-am uitat asta...si cred ca exista extrem de mult adevar in aceasta afirmatie... conjuncturile au dovedit-o...

plus ca, cine se aseamana se aduna...hehehe! )

[dohtml]<object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/Yekz__cCci0&hl=en&fs=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/Yekz__cCci0&hl=en&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>[/dohtml]

Doamna doctor Cri - sa traiti, m-am prezentat la raport. Mi-am zvantat nitel penele dupa dusul rece pe care mi l-ai facut si acum vin cu explicatii.
Nici nu stiu de unde sa incep ca n-as vrea sa mai plictisesc lumea pe aici cu discutia asta.
Pe scurt, chiar daca am o personalitate mai puternica nu cred ca sunt vreun capitan SS sau genul de persoana excesiv de rigida. Nu doresc sa-i controlez viata si nici nu doresc ca persoanele din anturajul ei sa fie persoane pe care sa le bifez eu ca potrivite pentru o relatie. Doamne fereste, sper sa nu ajung aici. As vrea doar din tot sufletul sa-si faca singura alegerile potrivite si sa traiasca in sfera realului nu a idiliclului, ceea ce momentan am impresia ca se cam intampla si nu e condamnabil la varsta ei.
Insa e posibil ca tocmai lipsa ei de deschidere sa ma faca sa fiu ceva mai atenta si la aspectele astea, dar incerc sa o fac discret fara sa observe. Total indiferent si detasat nu poti fi traind intr-un oras ca Bucurestiul, mai ales atunci cand copilul te tine la distanta. Stiu si incerc sa ma transpun in locul ei in aceasta perioada de tatonari, dar........nu pot intelege de ce adolescenta generatiilor de acum a devenit brusc asa ca “o boala” cand parintii trebuie sa calce ca pe coji de nuca pt. a nu zdruncina echilibrul copilului. Sa stiti ca fiind excesiv de atent ca nu cumva sa deranjezi copilul sau sa fii cumva in contratimp cu nevoile lui, ajungi sa-ti fie strasnic zdruncinat propriul echilibru. Ajungi sa te intrebi daca e ceva in neregula cu tine ca adult, cea ce intr- anumita masura nu e rau , dar……..
E posibil ca aceste cautari soldate cu neimpliniri pe latura sentimentala, dublate de indoielile total nefondate ca ea nu arata bine, sa-i creeze o stare accentuata de disconfort. Dar atata timp cat preferi sa traiesti solitar si refuzi cu incapatanare sa te exteriorizezi pt. a te elibera cat de cat, oare ai dreptul sa fii ostil exact cu mama care doreste cu disperare sa-ti intinda o mana ?? Pot sa inteleg asta o zi, doua, trei, cinci, sapte, o perioada, dar………..cum pot ramane indiferenta cand starea asta de respingere si izolare a devenit aproape permanenta? Eu sincer nu pot si rezultatul e ca ma simt ca pestele pe uscat. Asta apropo de ce spuneai si tiu Iris legat de alti parinti care traiesc complet paralel cu copilul din dotare.Cum o fi oare ???
Cri eu te admir pe tine ca ai o relatie excelenta cu fiica ta si cu siguranta felul tau de a fi si de a te cobori la jocurile ei au contribuit mult la sudarea relatiei.As vrea si eu sa mai invat de la tine daca n-o fi tardiv. In cazul meu avand parintii la sute de km tot ce a tinut de copil a revenit in grija mea pt. ca efectiv in afara de mine si sotul meu nimeni nu s-a ocupat de ea. E drept ca fiind si eu singura la parinti nu prea aveam experienta jocului cu copiii si n-am prea stiut sa ma joc cu ea asa mai copilareste cum spui tu, dar am fost minut de minut cu ea si eu zic ca ………..n-am pierdut nimic din tot ce au insemnat etapele ei de evolutie. E drept ca niciodata n-a fost ea genul de copil excesiv de zburdalnic care sa-ti toace creierii cu vorbitul, dar……..nici asa cum e acum.
Dar ma incurajez citind cu mare atentie ce-mi spuneai tu
“nu e ceva grav , mai mult te consumi tu , ea acum incearca sa-si formeze propria identitate si propriile principii de viatza si poate ca nu vrea sa fie ,,oglinda ta,, , ea poate e alt ,,aluat,, ea vedea altfel lucrurile si ce poate tie ti se pare ceva important pt ea poate fi ceva banal si nu acorda atita importanta pe cit o faci tu.”
si fac tot posibilul sa iau lucrurile asa.
Am sa trec la o noua postare pt ca deja se rupe elasticul !

Probabil ca te-a surprins faptul ca, asa ca o ultima solutie ma gandesc sa fac ceva in privinta hainelor. Nu-mi place deloc treaba asta, n-am fost adepta pedepselor niciodata si probabil nici acum n-o sa am sufletul asta, dar crede- ma ca ceva trebuie sa fac ! Cred ca stiu unde am gresit dar e .......cam tarziu.M-am straduit foarte mult sa-i vin in intampinarea nevoilor, dar nu m-am priceput foarte bine sa negociez (asa cum spuneai tu) la ce ar trebui sa dea in sens invers pt. ca ambele parti sa fie cat de cat castigate. Cel mai mult pe lumea asta imi iubesc copilul si nimic nu poate fi mai important decat asta, dar.........consider ca si in sens invers trebuie sa existe niste semnale de respect si apreciere care .......se oglindesc sub diverse forme. In afara faptului ca a facut mari eforturi si s-a mobilizat extraordinar in special in ultima perioada pt liceu, restul lucrurilor ......sunt in aer.
Se pare ca n-am stiut exact cum trebuie sa cer si am dat prea usor mai mult decat trebuia. N-as vrea sa intelegeti ca fac parte din categoria parintilor nebuni care cumpara copiilor inclusiv chilotii de la Nike (nici nu mi-as permite), dar au fost multe momentele cand noi am ramas pe plan secundar si am acordat maximum de importanta nevoilor copilului. Meditatii, haine, etc. Iar acum tocmai faptul ca n-am fost un pic mai categorica in unele privinte cred ca ma cam costa si cred ca cumsecadenia mea a generat in timp aceasta lipsa de respect fata de propriile lucruri.Poate pt ea au venit prea usor, mai ales ca veniturile parintilor nu au provenit din afaceri sau alte surse facile, doar din salarii obisnuite. Poate vad eu deformat, nu stiu ! Corectati-ma voi, accept cu inima deschisa sfaturi!
Poate ma credeti dura, poate voi ati gasit mai repede cheita potrivita pentru apropierea copiilor vostri, dar eu cred ca ........dincolo de efortul mamei.......depinde f mult si felul de a fi al copilului. Nu stiu fetelor cat tine de mostenire genetica, cat tine de mostenire karmica, cat de zodie, cat de educatie ...........dar se pare ca undeva exista un dezechilibru care pe mine tare ma intristeaza. Din pacate la capitolul asta, fiica mea se pare ca mosteneste felul de a fi si de a relationa de pe latura paterna. Mai rece, mai distant si foarte interiorizat. Iar eu care fac parte dintr-o familie de ardeleni, deschisi si sociabili ......ma simt legata de maini si de picioare si sunt total blocata la faza asta.
Sunt trista azi si am un sentiment tare greu dar ........poate maine voi fi mai optimista. Am citit aici povestile de viata ale unora dintre voi si m-au impresionat, imi dau seama ca e foarte greu sa ai un esec in casnicie, insa poate intr-un final iesi cu capul sus si e mai usor sa treci gandindu-te ca ai dat peste partenerul nepotrivit. Dar cand te simti cumva respins de propriul copil, credeti-ma ca ............doaaaaaaare al dracu de rau! Te simti vinovat ca tu nu ai stiut sa faci lucrurile sa functioneze altfel, si te copleseste asa o senzatie de inutilitate pe care n-as dori sa o simtiti nici una dintre voi. E posibil sa am un moment prost si sa creez impresia ca dramatizez, dar asta simt, asta spun!

Cri tu spui sa o atrag in diverse treburi casnice, ok, sta pe aoprape 5-10 minute cat dureaza treaba, timp in care fie tace, fie imi raspunde monosilabic, dupa care ..............a fugit. In weekend a fost plecata cu prietena ei undeva la tara spre Campina. Speram ca dupa iesirea asta de 3 zile sa vina cu alta fata cu cateva lucruri de povestit in legatura cu timpul petrecut acolo, si in general cu alt tonus, dar.........pauza. A fost bine, casa e nici foarte frumoasa nici veche, timpul si l-au petrecut prin curte, de mancat au mancat multe si .............atat. Si totul spus cam in numarul de cuvinte si exprimarea redata de mine aici. Mentionez ca toate lucrurile astea le-am scos cu forcepsul in speranta ca as putea lega o conversatie dupa ce am vazut ca nu avea nici un gand sa ne povesteasca cate ceva.
Deci d-na doctor Cri retineti va rog un pat la salon ca ..........mai am putin si ............ma impusc !!!
Nu stiu ce o sa credeti acum despre mine pt ca mi-am expus aici tot zbuciumul pe tema asta..........dar ma bazez pe faptul ca fiind mame......imi veti acorda clementa. Sau nu ????????

iubitelor!

In sfirsit ca am reusit "sa va prind din urma",ca tare m-ati depasit!

Arabela draga mea,stai linistita ca asa cum spui si noi sintem MAME si te intelegem perfect,chiar daca avem copii cu virste diferite!!!

Vad ca azi chiar esti suparata ca "ti-ai dat drumul",dar sa nu-ti para rau,ca sint convinsa ca acum te simti mult mai bine...Uneori te ajuta foarte mult daca poti "vorbi" macar de problemele care te macina! Iar in lipsa unui pshiholog,prietenele sint cele mai indicate persoane pentru "descarcarea" asta!...
Iar noi tocmai de aia sintem aici!!!.........

Cred ca inteleg ce te "doare" mai mult! Te simti exclusa din viata ei si dupa eforturile depuse atit in cresterea si educarae ei,acum astepti un comportament mai "maleabil",macar in semn de multumire!!!

Draga mea,degeaba tinjesti,aceasta multumire nici "concret' si nici in gesturi NU O VEI PRIMII!!!!
Adica NU ACUM!!!! V-a venit odata si vremea aceea dar nu in timpul ADOLESCENTEI!!!
Tocmai prin faptul asta e cea mai grea perioada din viata unui "copil"[in ochii nostrii ei sint pentru totdeauna copii,iar asta vor intelege doar in momentul in care vor deveni si ei parinti]!!! Este perioada de REVOLUTIE!!!
Si nu ca ar avea ceva personal cu cineva!!! Ei au ceva CU TOATA LUMEA..!!! Iar parintii fiind cei de linga ei,[mai ales mamele,ca tatii sint totusi barbati...],primesc cele mai multe "lovituri"...
Stii tu:Pe aia i-i ranim mai tare pe care i-i iubim mai mult si sint mai aproape de noi!....
Crede-ma nu este vorba de nici un DEZECHILIBRU!!!!!Toate sint echilibrate,iar asta este "cursul normal" al vietii in perioada asta de adolescentza!!!
Nu pot decit sa-ti recomand MUTA,MULTA RABDARE........Sa nu dai tare,ca ma tot repet.....Dar crede-ma peste 2-3 ani vei ride de toate astea,iar noi vom fii aici si vom ride alaturi de tine...
Inteleg ce greu iti este sa astepti si poate asteptarea sa-ti para una foarte lunga,dar daca nu vrei sa se strice relatia care inteleg ca totusi este una frumoasa ,trebuie sa stai cuminte si sa ASTEPTI!!!
Poate incercarea ta disperata de a te apropia mai mult decit iti este permis,iese cu cearta. Iar atunci nu uita ca la virsta asta cuvintele au alt inteles decit de obicei si dor si mai tare ca alta data...Iar asta poate sa dauneze foarte mult relatiei voastre din viitor!!!
Vrind,nevrind,situatia trebuie luata si acceptata ca atare...Chiar daca uneori trebuie sa calci ca pe cojile de oua!!!!............
Sigur ai dreptate si depind multe lucruri si de felul de a fi al copilului,dar niciodata sa nu incerci s-o "santajezi" ,aducindu-i aminte ca iti este "datoare" pentru cresterea ei sau hainele nu tocmai ieftine pe care i le-ai cumparat cu eforturi mari...Asta nu ajuta cu nimic,ba dimpotriva AGRAVEAZA situatia ...
Sa nu uiti NICIODATA ca noi ,mamele, sintem pentru copii nostrii si nu invers!!!
Noi i-am dorit si noi i-am nascut,asa ca noi sintem DATOARE cu multa RABDARE...

Sa-ti aduci aminte de ziua in care ai nascut-o si i-ai promis sa o cresti si s-o ocro-*test*-('")i cum poti tu mai bine...Si adu-ti aminte ca te-a facut cea mai fericita MAMA din lume,iar TU I-AI PROMIS CA O FACI CEA MAI FERICITA COPILA ....
Iar acum nu trebuie sa faci altceva decit sa o IUBESTI CA IN ZIUA AIA,chiar daca acum ti se pare ca ea nu se lasa iubita si nici nu-ti impartaseste aceeasi dragoste!....

Scuze ca iar m-am bagat,dar am citit cu multa atentie si mult interes fiecare cuvintel scris de tine,iar apoi si raspunsurile lui Cri si mi-am format o parere care doream sa vi-o impartasesc....

Se pare ca mi-am luat elasticul inapoi!......

Poate nu sint eu persoana in masura sa-mi dau cu parerea,nefiind in situatia asta,copila mea fiind mult prea departe inca de aceasta virsta dificila,dar sa-ti spun un lucru:
Eu am o sora mai mica cu 10 ani . Cind ea avea 15 ani,eu aveam deja 25 si eram cam departe de adolescentza!! Fiind acasa cu parintii mei pe vremea aceea am reusit sa observ lucrurile "de pe margine" si cu alti ochi decit mama si ea,care erau DIRECT IMPLICATE!!!!
Poate si de aici sint in vreun fel in cunostinta de cauza.....
Si mai spuneam si de verisoara mea,care avea aceasi atitudine ca fiica ta acum...

Sora mea era foarte dezordonata cu hainele ei,desi pretentii avea.Asa ca uneori [de multe ori] ma implicam si ma certam cu ea sa-si tina ordine intre lucruri.Ce sa spun? Iesea cu scintei...
S-a maritat repede,dar sa stii ca acum de cind e la casa ei si are si ea un baietel a devenit o foarte buna gospodina,desi NICIODATA nu o ajuta pe mama la bucatarit sau la curatenie...
Si este si ordonata si foarte curata la casa ei....
Asa ca nu trebuie sa ajungi la "metode drastice" ca te vei lovi de un zid,care cu fiecare interventie a ta v-a dezeni mult mai inalt....

Te pup draga mea si sper sa gasesti calea cea de aur!!!!!!!