cioc! cioc!
se poate???
incerc, timid...sa-mi dau si eu cu parerea...nu c-as fi avizata...dar ma confrunt f des cu astfel de situatii la job...si-n ultimul timp si acasa...
arabela...nu stiu ce varsta are fiica ta...dar recunosc o parte din aceste atitudini la fiul meu, care in curand implineste 14 ani... e la varsta pubertatii...varsta transformarilor majore atat d p d vedere fizic cat si moral...debordeaza de personalitate... eu am cautat sa depasesc aceasta perioada fara a face prea multa valva( o fac mai mult singura, sotul meu fiind f ocupat, aproape ca nu observa toate astea...sau daca le sesizeaza, lasa la latitudinea mea solutionarea lor, considerand ca fac fata si fara ajutor, aspect ce ma cam deranjeaza uneori, si atunci sa te tii...tun si fulger,,,hehehe! )...revin, chiar daca el nu-i deschis spre comunicare, eu o fac, netinand cont de acest aspect...vorbesc cu el orice( uneori realizez c-o fac singura, dar trec peste, perseverenta, mama reusitei)... fiind f deschisa fata de el... si, tot discutand orice situatie, problema sau nu,in prezenta lui, i-am insuflat oarecum aceasta trasatura...si-a inceput sa fie mai maleabil...nu pot spune ca vorbim chiar orice, cu siguranta ca mai sunt chestiuni pe care nu mi le impartaseste...e firesc sa fie asa...dar in mare masura...stiu cam totul despre ceea ce face, cum si cu cine... intotdeauna i-am dat impresia de libertate deplina...dar aceasta libertate a fost controlata, d p meu de vedere...nu puteam sa nu ma implic... pt ca e inca un copil...si poate gresi... daca am remarcat vreun aspect necorespunzator in ceea ce-l privea, n-am sarit in capul lui...insa am incercat, prin diverse tertipuri, sa-l fac sa inteleaga acel aspect...
si, inca ce va... nu i-am refuzat nimik din ceea ce si-a dorut, in masura bunului simt si a posibilitatilor, ca nu-s banca tziriac...dar pt tot ce i s-a oferit, a trebuit sa ofere ceva la randul sau...n-a fost ca un troc...dar a fost o intelegere tacita, pe care i-am indus-o pe parcurs...si pe care fiecare din ''parti'' a respectat-o...
ne mai ciondanim si noi uneori...mai aplicam si pedepse( inca) de genul, fara PC o saptamana...asta in situatii mai critice...pt ca se mai ivesc si de astea... e inevitabil...dar, in general, sunt multumita de relatia noastra...desi trebuie sa recunosc, ca si eu am avut momente cand mi se parea ca am gresit undeva...dar apoi am realizat, ca de fapt astea sunt aspecte absolut normale, cu care orice parinte se confrunta la un moment dat...uneori suntem cam exagerati...ne dorim perfectiunea de la copiii nostri...dupa care ne dezmeticim si realizam ca de fapt, realitatea e alta...autoritatea excesiva e o eroare in educatia copilului...insa , putina nu strica...adica...sa-i impui acel respect...pe care si tu sa i-l acorzi la randul tau...
de fapt, cred ca noi gresim atunci cand ii tratam ca pe niste copii...trebuie tratati ca egali ai nostri... si atunci se vor purta ca atare...
eu asa il tratez pe marius( cu teo inca n-o pot face)... el stie ca are libertatea de a face tot ce-si doreste, in masura bunului simt...fara exagerari....stie ca are drepturi, dar si OBLIGATII...
cand greseste, pla-*test*-('")e...asta-i clar...trebuie sa se obisnuiasca cu asumarea responsabilitatilor...asta-l va cali pt mai tarziu...
nu-ti dau sfaturi...pt ca fiecare alege strategia optima pt solutionarea sasa-ziselor probleme...in functie de situatie si de factorii implicati...totul e sa avem rabdare si sa tratam totul cu seriozitate maxima... ca doar sunt niste ''omuleti'' copiii nostri...si trebuie sa-i tratam ca atare...
ca sa exemplific, iti spun o povestioara care s-a intamplat la inceputul acestei vacante... marius nu mai fusese pedepsit de prin clasa a VI-a...
intr-o zi, dupa ce a facut o boacana...care intr-adevar, merita o pedeapsa( hehehe!)...a venit la mine si mi-a zis:''mami, poti sa intri la calculator, ca eu nu mai intru o saptamana''...la intrebarea mea fireasca:''de ce?''...mi-a replicat:'' pai am facut o traznaie...de care tu o sa afli cu siguranta..si decat sa ma pedepsesti in perioada campionatului, mai bine mi-o asum acum''...ce sa spun, m-a impresionat teribil...boacana lui era o copilarie( n-are sens s-o etalez aici), dar faptul ca si-a asumat-o pt mine a insemnat enorm...atunci am inteles ca am reusit sa-l responsabilizez intr-o oarecare masura...
asta nu inseamna ...ca nu va mai face traznai..cine n-a facut??? dar trebuie sa ni le asumam, atat noi, cat si ei...
sanatosi sa fim, ca in rest, le-om duce toate..de e pace, de-i razboi...
acum am ''probleme'' cu egoismul exagerat al celui mic....incerc sa-l temperez si pe el atat cat pot...asta dupa o lupta teribila, timp de doua luni, cu olitza, pe care nu reuseam s-o acceptam in viata noastra...hahaha! eram dependenti de pampersi...insa, la acest moment pot afirma cu tarie ca am reusiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!...la doi ani si 8 luni folosim olitzaaaaa... asta da realizare!